Diagnosticul și tratamentul sindromului de apnee obstructivă în somn

Sforăitul ne tulbură odihna și, adesea, liniștea apropiaților. Dincolo de factorul deranjant, se poate transforma într-o problemă cronică de sănătate, cu o evoluție gravă. Când calea aeriană se îngustează semnificativ și pereții gâtului se prăbușesc, respirația este afectată și putem vorbi despre apneea de somn.
Datele clinice arată că 8 din 11 persoane care sforăie au sindrom de apnee obstructivă în somn, bărbații fiind de două ori mai afectați decât femeile.
În acest articol, te invităm să afli toate informațiile despre apneea de somn: ce o poate declanșa, care sunt semnele, cum se diagnostichează și ce opțiuni de tratament ai la îndemână.

Ce este apneea în somn de tip obstructiv (SAOS)?

Sindromul de apnee în somn de tip obstructiv (SAOS) este definit prin apariția repetată a unor episoade de obstrucție completă sau parțială a căilor respiratorii superioare în timpul somnului, asociată cu sforăit puternic și somnolență în timpul zilei. Deşi căile respiratorii superioare sunt blocate total sau parțial, efortul inspirator diafragmatic continuă în timpul apneei, pentru a îndepărta obstacolul și a relua respirația.

Apneea este fenomenul de oprire totală a fluxului aerian pe gură și pe nas, cu o durată mai mare de 10 secunde, asociată de obicei cu scăderea saturației arteriale a oxigenului și fragmentarea somnului.

Hipopneea este indicată de reducerea fluxului aerian cu cel puțin 30%, timp de cel puțin 10 secunde, însoțită de scăderea saturației arteriale a oxigenului cu minimum 3% sau de o microtrezire.

Indicele de apnee – hipopnee (AHI)
reprezintă numărul mediu de episoade de apnee şi hipopnee înregistrat pe ora de somn şi este un criteriu de diagnostic şi de apreciere a severităţii bolii.

Când o persoană are simptome clinice (cel mai frecvent, somnolență în timpul zilei) și un indice AHI mai mare de 5/oră de somn, medicul va stabili diagnosticul de sindrom de apnee în somn.

Valoarea acestui indice indică severitatea afecțiunii:

  • uşoară: AHI = 5 – 15/oră;
  • moderată: AHI = 15 – 30/oră;
  • severă: AHI > 30/oră.

Riscul de a dezvolta sindromul de apnee obstructivă în somn

Prevalența sindromului de apnee obstructivă în somn este influențată de numeroși factori:

  • vârsta: mai întâlnită după 40 de ani;
  • sexul: o frecvență de cca 2% la femei și 4% la bărbați;
  • obezitatea, care amplifică riscul la ambele sexe;
  • moștenirea genetică;
  • anomalii anatomice ale nasului și gâtului: deviaţie de sept nazal, hipertrofie amigdaliană (amigdale mărite), stenoză de choane, anomalii ale luetei si vălului palatin;
  • boli congenitale şi sindroame cranio-faciale: de exemplu, sindromul Pierre-Robin;
  • boli endocrine: acromegalia, hipotiroidia, sindromul ovarelor polichistice;
  • boli neuromusculare, inclusiv sindromul postpoliomielitic, care afectează tonusul normal al musculaturii feringelui, atât în stare de veghe, cât şi în timpul somnului;
  • refluxul gastroesofagian;
  • anomalii cranio-faciale și factori etnici;
  • poziţia în timpul somnului: poziţiile vicioase ale capului şi gâtului în timpul somnului reduc diametrul căilor aeriene superioare;
  • medicamentele: sedativele şi hipnoticele au efecte aditive şi sinergice cu alcoolul. Alte influenţe negative pot fi cauzate de narcotice, anestezice, testosteron;
  • consumul de alcool, care crește frecvenţa şi durata episoadelor de apnee.

Simptomele sindromului de apnee obstructivă în somn

Efectele SAOS se manifestă atât pe timpul somnului, cât și în starea de veghe. Iată care sunt semnele cele mai des întâlnite:

  • Simptome în timpul zilei: somnolență excesivă, dureri de cap matinale, deterioare a performanțelor intelectuale (tulburări de atenție, capacitate de concentrare scazută, afectarea memoriei), iritabilitate, depresie, dureri în zona inimii.
    De asemenea, nu sunt excluse accidentele rutiere sau de muncă, ce ar putea fi explicate prin apariția adormirii intempestive.
    La copii, sunt tipice scăderea sau stagnarea în greutate, performanțele școlare scăzute și tulburările comportamentale.
  • Simptome în timpul nopții: sforăit zgomotos și persistent, pauze ale respirației (semnalate de persoanele apropiate), somn agitat, insomnii, tresăriri frecvente, senzație de sufocare sau gâfâit, urinări frecvente, transpirație abundentă, aritmii cardiace, scădere a libidoului și impotență.
    La copii, poate apărea enurezisul secundar – incontinența urinară.

Este important de menționat că sindromul de apnee obstructiv în somn este în sine un factor de risc pentru alte afecțiuni severe, precum: obezitatea, hipertensiunea arterială (risc de două ori mai mare), boala coronariană (risc de trei ori mai mare), tulburări de ritm cardiac, cardiomiopatie, accidente ischemice cerebrale (risc de patru ori mai mare), sindrom dismetabolic, hipotiroidie, acromegalie.

Cum se diagnostichează sindromul de apnee obstructivă în somn?

Adesea, apneea de somn este subdiagnosticată. Suspiciunea poate fi emisă de către pacient, persoanele din familie sau de medic, în timpul unui consult de specialitate.

La Centrul Medical Invent, diagnosticul este un proces complex și colaborativ, care implică mai multe specialități medicale: ORL, pneumologie, diabet și boli de nutriție.
În primă fază, medicii vor analiza tabloul de simptome și istoricul medical al pacientului. Un screening preliminar se realizează prin chestionare de autoevaluare (Epworth, Berlin).
Confirmarea afecțiunii se realizează de către medicul pneumolog, prin studiul de somn (poligrafie).
Pentru a depista și trata la timp apneea, în cazul pacienților obezi și cu afecțiuni cardiovasculare, poligrafia de somn ar trebui să devină un test de rutină.

Tratamentul sindromului de apnee obstructivă în somn

În primă fază, medicii orientează pacientul spre tratarea specifică a afecțiunilor preexistente care favorizează apneea de somn, spre exemplu disfuncțiile endocrine.

Totodată, sunt deosebit de importante schimbările în stilul de viață. Dacă obezitatea este implicată, pacientul va fi ghidat să reducă excesul ponderal, întrucât o scădere de 10% a masei corporale scade episoadele de apnee cu 26%.
Se vor evita alcoolul, dar și consumul de medicamente sedative, neuroleptice, antidepresive și miorelaxante. Acestea determină o somnolenţă diurnă accentuată şi o agravare a indicelui AHI.

Esențială este și respectarea igienei somnului:

  • fixaţi-vă o oră de culcare şi o oră de trezire stabile;
  • dacă aveți obiceiul de a dormi în timpul zilei, nu depăşiţi 45 de minute de somn;
  • evitaţi consumul de alcool cu patru ore înainte de a merge la culcare;
  • evitaţi consumul de cofeină (cafea, ceai, ciocolată, băuturi carbogazoase) cu şase ore înainte de a merge la culcare.
  • evitaţi mâncarea grea, condimentată sau prea dulce cu patru ore înainte de ora de culcare. Este acceptată o gustare uşoară înainte de somn;
  • faceţi mişcare în mod regulat, însă nu chiar înainte de culcare;
  • folosiţi aşternuturi confortabile şi curate;
  • identificaţi o temperatură propice pentru somn şi aerisiţi bine camera în care dormiți;
  • blocaţi toate sunetele care vă pot distrage de la somn şi eliminaţi sursele de lumină, pe cât posibil;
  • nu folosiți patul pe post de birou.

În paralel cu aceste măsuri, medicul va recomanda și una sau mai multe metode medicale de tratament:

1. CPAP – presiunea pozitivă continuă a căilor respiratorii
Aceasta este metoda terapeutică de elecție, obiectivul fiind normalizarea indicelui de apnee/hipopnee (AHI), care nu trebuie să depăşească 5 /oră de somn.

Aplicarea unei presiuni pozitive continue prin intermediul unei măști nazale (nCPAP) urmărește evitarea colapsului pereților faringelui, prin realizarea unei „atele pneumatice” care contracarează presiunea negativă inspiratorie și rezistența crescută la fluxul aerian.

Suprimarea episoadelor de apnee prin nCPAP are un efect spectaculos asupra simptomelor în peste 80% dintre cazurile tratate, ameliorând atât durata și calitatea somnului, cât și complicațiile asociate cu sindromul.

2. Dispozitivele intraorale de protruzie a mandibulei
Numite și proteze anti-sforăit, aceste piese bucale dentare ajută la avansarea poziției maxilarului, pentru a menține căile aeriene libere.

3. Tratamentul chirurgical 
Când celelalte metode nu dau rezultatele așteptate, abordarea chirurgicală este soluția optimă, cu o eficiență ridicată.
Intervențiile vizează deschiderea căii aeriene superioare, prin îndepărtarea excesului de țesut moale de la nivelul gâtului sau prin corecția elementelor osoase.

Sunt folosite mai multe tehnici, după caz:

  • amigdalectomia;
  • glosectomia chirurgicală sau cu laser;
  • osteotomia maxilo-mandibulară cu suspensie hioidiană;
  • uvulo-palato-faringoplastia (UPPP);
  • septoplastia nazală, pentru corecția deviației de sept, îndepărtarea vegetațiilor adenoidiene (polipii) și a cornetelor inferioare hipertrofiate;
  • chirurgia de propulsie maxilo-mandibulară.

Cauți o soluție pentru sforăit și apneea de somn? Avem o echipă experimentată în tratarea cât mai puțin invazivă a acestor probleme de sănătate.
Programează o consultație la Centrul Medical Invent folosind formularul de contact de pe această pagină.

Sănătatea ta contează

Programează o consultație acum.
Sună la +4 0332 800 081 
sau completează formularul de mai jos.

Leave this field blank
  • Alergologie - Dr. Irina Alexandru
  • Audiometrie - Bioinginer medical, Bianca Adascăliței
  • Dermatologie - Dr. Ana Calistru
  • Neurologie - Dr. Diana Halit
  • Neurologie - Dr. Georgiana Mazilu
  • ORL - Dr. Dragoș Palade
  • ORL - Dr. Liviu Durbaca
  • ORL - Dr. Bogdan Cobzeanu
  • Ortodonție - Dr. Anca Ioana Mihăieș
  • Pneumologie - Dr. Ramona Miron
  • Stomatologie - Dr. Eliza Drăgan
  • Stomatologie - Dr. Cătălina Eremia
  • Stomatologie - Dr. Ștefana Iurea
  • Nothing found
*Te vom suna pentru confirmare.