Medicina modernă ţinteşte îmbunătăţirea calităţii vieţii în cadrul oricărei patologii. Spasticitatea, care defineşte o contracţie severă şi dureroasă a unor grupe musculare, generând astfel dizabilităţi importante, poate fi ameliorată prin utilizarea tratamentului cu toxină botulinică. Spasticitatea este generată de unele boli cerebrale (ex: accidente vasculare cerebrale, traumatisme, etc) sau ale maduvei spinării. De asemenea, unele mişcări involuntare, cum ar fi distonia cervicală (torticolis), blefarospasmul, hemispasmul facial, crampa scriitorului, beneficiază de tratament cu toxină botulinică.
Toxina botulinică a fost introdusă în tratamentul spasticităţii şi a anomaliior de mişcare în 1980 şi este utilizată pe scară largă în procesul de recuperare a afecţiunilor neurologice. Această moleculă blochează reversibil transmiterea sinaptică a acetilcolinei la nivelul plăcii neuromusculare, determinând o relaxare musculară şi, consecutiv, reducerea mişcării involuntare şi a durerii.
Tratamentul cu toxină botulinică, prin injectare în diferite puncte ale musculaturii contractate, are un efect de 2,5-3 luni, de aceea se aplică repetitiv de către specialistul format în acest domeniu. Nu sunt efecte secundare ale toxinei botulinice, demonstrându-şi eficacitatea ca tratament simptomatic al spasticităţii de peste 20 ani, fiind necesară de multe ori asocierea kinetoterapiei pentru grupele musculare afectate.
Accidentul vascular cerebral (AVC) reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, fiind a doua cauză de mortalitate în lume după patologia cardiovasculară şi prima cauză de dizabilitate dobândită pe termen lung. Deoarece asistăm la o creştere a speranţei de viaţă, importanţa patologiei cerebrovasculare devine din ce în ce mai importantă.
Identificarea factorilor de risc modificabili şi a măsurilor de prevenţie ce pot reduce mortalitatea legată de AVC este foarte importantă. Deşi posibilităţile de diagnostic şi tratament au evoluat în ultimii ani, mortalitatea post AVC rămâne crescută, aproximativ 50% la 5 ani de supravieţuire după evenimentul vascular cerebral.
În faza post acută a AVC este importantă monitorizarea pacienţilor pentru ajustarea tratamentului, prevenirea complicaţiilor şi iniţierea măsurilor de reabilitare motorie şi a tulburărilor de vorbire. Aceste proceduri terapeutice implică activitatea unei echipe multidisciplinare, formată din neurolog, cardiolog, kinetoterapeut, ortofonist, psiholog, asistent social.
În ultimii ani s-a acordat o mare importanţă tratamentului de recuperare a pacienţilor cu sechele după AVC, dezvoltându-se unităţi medicale specializate pentru asistenţă medicală de calitate. Reabilitarea pacientului după AVC permite adaptarea la un stil de viaţă corespunzător disabilităţii restante, reintegrarea pacientului într-o viaţă de familie şi socială activă.
Indicele de calitate a vieţii pacienţilor măsoară eficienţa tratamentului recuperator după AVC, fiind o preocupare permanentă a noastră.
Echipa medicală Neurologie:
Dr. Mazilu Georgiana Medic Specialist Neurologie
