Cuvântul epilepsie înseamnă „criză, convulsie sau atac” în greaca veche şi defineşte, în zilele noastre, o boală neurologică, de lungă durată, caracterizată prin prezenţa de crize epileptice cu consecinţe medicale, neuropsihologice şi sociale marcante pentru persoana care suferă de această afecţiune.
Care este impactul epilepsiei în populaţia generală?
Epilepsia este o patologie cronică şi invalidantă, afectând, conform estimărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din mai 2015, aproximativ 50 milioane de persoane în lumea întreagă, ceea ce o defineşte ca una dintre cele mai frecvente afecţiuni neurologice pentru toate categoriile de vârstă. În Europa, incidenţa epilepsiei este estimată între 100 şi 200 de cazuri noi la 100.000 de locuitori anual. În România, se estimează între 300.000 şi 500.000 de pacienţi suferind de epilepsie.
Epilepsia a fost decretată problemă majoră de sănătate publică la nivel internaţional, specialiştii din întreaga lume dedicând eforturi susţinute pentru îmbunătăţirea managementului diagnostic şi terapeutic.
Teama de a nu fi angajaţi, de a rămâne fără loc de muncă sau de a fi marginalizaţi de către anturaj sau societate, îi determină pe cei mai mulţi dintre bolnavii de epilepsie să işi minimalizeze sau să nu trateze corespunzător afecţiunea cronică. Din păcate, în România încă se constată stigmatizarea pacienţilor cu epilepsie. În acest sens, este necesară o atitudine activă de educaţie medicală şi comunicare în populaţia generală privind epilepsia, manifestările posibile şi potenţialele metode terapeutice, mediată prin intermediul asociaţiei pacienţilor cu epilepsie şi cu implicarea comunităţii medicale (medici de familie, neurologi, psihiatri, neurochirurgi, etc).
Cum putem ajuta pacientul cu epilepsie?
În primul rând, este esenţială comunicarea atentă cu pacientul şi cu familia acestuia şi stabilirea promptă a unui diagnostic complet şi corect.
De cele mai multe ori, sunt necesare investigaţii suplimentare, cum ar fi explorarea imagistică (IRM cerebral), electroencefalografică (EEG), bilanţ de laborator.
Stabilirea unei scheme terapeutice adecvate, în funcţie de nevoile fiecărui pacient (« tratăm pacienţi, nu boli ») şi a unei strategii de urmărire clinică şi terapeutică pe termen mediu, în acord cu pacientul, sunt etape importante, bazate pe comunicarea şi încrederea relaţiei pacient-medic-familie. Explicarea afecţiunii şi înţelegerea acesteia de către pacient şi anturajul acestuia sunt elemente care definesc abordarea responsabilă a pacientului cu epilepsie, incluzând aspectele psiho-sociale şi calitatea vieţii de zi cu zi, de multe ori neglijată.
Urmărirea prin controale periodice este necesară pentru a preveni eventuale efecte secundare ale tratamentului sau a evidenţia lipsa de răspuns la tratament farmacologic, care indică necesitatea găsirii altor alternative terapeutice.
Echipa medicală Neurologie:
Dr. Mazilu Georgiana Medic Specialist Neurologie
