Sindromul de tunel carpian: de la diagnostic la tratament neurochirurgical eficient

Sindromul de tunel carpian: de la diagnostic la tratament neurochirurgical eficient

Sindromul de tunel carpian reprezintă una dintre cele mai frecvente neuropatii periferice, afectând milioane de oameni la nivel mondial. Sindromul de tunel carpian poate provoca durere, amorțeală și slăbiciune în mâini și degete, afectând, astfel, capacitatea de a efectua activități zilnice obișnuite.

Ce este sindromul de tunel carpian?

Sindromul de tunel carpian este definit ca o neuropatie periferică cauzată de compresia nervului median în tunelul carpian, un pasaj îngust situat la nivelul încheieturii mâinii. Această afecțiune poate apărea din cauza îngroșării ligamentului carpian transversal, inflamației tendoanelor flexoare sau a altor structuri ce exercită presiune asupra nervului median.

Tunelul carpian este un canal rigid, format de oasele carpiene și de ligamentul carpian transversal. Nervul median, împreună cu nouă tendoane flexoare, traversează acest canal pentru a ajunge la mână și degete. Datorită spațiului limitat din interiorul tunelului carpian, orice modificare ce determină creșterea volumului structurilor din canal poate duce la compresia nervului median, declanșând simptomele sindromului de tunel carpian.

Factori de risc și cauze comune

Factorii de risc pentru dezvoltarea sindromului de tunel carpian includ predispoziția genetică, sexul (femeile fiind mai frecvent afectate), vârsta și anumite condiții medicale, precum diabetul, artrita reumatoidă și hipotiroidismul. Activitățile repetitive care implică flexia și extensia încheieturii mâinii, precum utilizarea intensivă a tastaturii sau muncile manuale grele, pot contribui la dezvoltarea sindromului. În plus, sarcina și obezitatea sunt, de asemenea, asociate cu un risc crescut de apariție a sindromului de tunel carpian, din cauza retenției de lichide și a modificărilor hormonale ce pot afecta țesuturile din tunelul carpian.

Semne clinice și manifestări

Sindromul de tunel carpian se caracterizează printr-o serie de semne clinice și manifestări ce variază în intensitate. Printre primele simptome se numără amorțeala și furnicăturile în degetul mare, arătător, degetul mijlociu și jumătatea degetului inelar. Aceste senzații pot apărea inițial pe timpul nopții sau dimineața devreme, provocând treziri frecvente și disconfort. Pe măsură ce afecțiunea progresează, pacienții pot experimenta dureri ce iradiază de la încheietura mâinii, către antebraț și umăr. În stadii avansate, slăbiciunea musculară devine evidentă, iar pacienții pot avea dificultăți în a prinde sau ține obiecte.

Evoluția simptomelor de la stadiul incipient la stadiul avansat

În stadiile incipiente, simptomele sindromului de tunel carpian sunt adesea intermitente și ușor de ignorat. Pe măsură ce compresia nervului median se agravează, simptomele devin mai persistente și mai severe. Amorțeala și furnicăturile devin constante, iar durerea se intensifică, interferând cu activitățile zilnice. În stadiile avansate, pacienții pot experimenta atrofie musculară la nivelul eminenței tenare (baza degetului mare), iar pierderea funcției manuale devine semnificativă. Acest lucru poate duce la incapacitatea de a efectua sarcini fine motorii, cum ar fi butonatul unei cămăși sau ținerea unei cești de cafea.

Diagnosticul sindromului de tunel carpian

Diagnosticul sindromului de tunel carpian începe cu o anamneză detaliată și o examinare fizică amănunțită. Medicul va întreba pacientul despre simptomele experimentate, inclusiv debutul, frecvența și severitatea acestora. Anamneza va include, de asemenea, informații despre activitățile zilnice, istoricul medical, condițiile de muncă și eventualele leziuni ale mâinii sau încheieturii. Examinarea fizică implică evaluarea sensibilității, forței și reflexelor în mâini și degete. Pentru a confirma diagnosticul de sindrom de tunel carpian, medicii utilizează diverse teste clinice.

  • Testul Phalen. Testul Phalen presupune flexia completă a încheieturii mâinii timp de aproximativ 60 de secunde. Apariția simptomelor tipice, cum ar fi furnicăturile sau amorțeala, indică un rezultat pozitiv.
  • Testul Tinel. Testul Tinel constă în percuția nervului median la nivelul tunelului carpian. Un rezultat pozitiv se manifestă prin apariția furnicăturilor sau a unei senzații de șoc electric în degete.
  • Testul Durkan. Testul Durkan implică aplicarea unei presiuni constante asupra tunelului carpian de către medic. Un rezultat pozitiv se caracterizează prin apariția sau exacerbarea simptomelor pacientului.

Indicații pentru tratamentul neurochirurgical

Intervenția chirurgicală este luată în considerare atunci când tratamentele conservatoare nu reușesc să amelioreze simptomele sau în cazurile de compresie severă a nervului median. Criteriile de selecție pentru intervenția chirurgicală includ persistența simptomelor severe, slăbiciunea musculară progresivă, atrofia musculară sau pierderea funcției manuale. Pacienții cu semne de deteriorare nervoasă severă, evidențiate prin teste de conducere nervoasă sau electromiografie, sunt, de asemenea, candidați pentru intervenția chirurgicală.

Evaluarea riscurilor și beneficiilor este esențială înainte de a decide asupra intervenției chirurgicale. Riscurile pot include infecții, sângerări, lezarea nervilor și cicatrici. Cu toate acestea, beneficiile potențiale, cum ar fi ameliorarea durerii, îmbunătățirea funcției mâinii și prevenirea deteriorării nervoase permanente, depășesc adesea riscurile. Medicul și pacientul trebuie să colaboreze pentru a lua o decizie informată, ținând cont de toate aspectele relevante.

Prevenirea recidivei include educația pacienților despre importanța menținerii unei posturi corecte și evitarea activităților repetitive care ar putea provoca o nouă compresie a nervului median. De asemenea, pacienții sunt sfătuiți să utilizeze echipamente ergonomice, cum ar fi tastaturi și mouse-uri special concepute, și să ia pauze frecvente în timpul activităților care solicită încheietura mâinii.

Recomandări pentru menținerea sănătății

Pentru a menține sănătatea mâinilor și a preveni recidiva sindromului de tunel carpian, pacienții ar trebui să urmeze aceste recomandări:

  • Ergonomie corectă: Ajustează mediul de lucru pentru a reduce tensiunea asupra încheieturii mâinii. Folosește suporturi pentru încheietură și mouse-uri ergonomice.
  • Pauze frecvente: Ia pauze regulate pentru a-ți odihni mâinile, în special în timpul activităților repetitive.
  • Exerciții de întindere: Continuă să efectuezi exercițiile de întindere și mobilizare nervoasă în mod regulat, pentru a menține flexibilitatea nervului median.
  • Hidratarea pielii: Utilizează creme hidratante pentru a preveni uscarea și iritarea pielii din jurul cicatricii chirurgicale.
  • Evitarea presiunii directe: Evită activitățile care implică presiune directă asupra încheieturii mâinii sau a nervului median.

Încurajăm pacienții să nu ignore simptomele asociate cu sindromul de tunel carpian și să caute ajutor medical de specialitate pentru evaluare și tratament adecvat. Consultarea unui medic neurochirurg cu experiență în diagnosticarea și gestionarea acestei afecțiuni poate oferi pacienților informațiile și opțiunile de tratament necesare pentru a îmbunătăți calitatea vieții și a preveni complicațiile pe termen lung.

Sănătatea ta contează

Programează o consultație acum.
Sună la +4 0332 800 081
sau completează formularul de mai jos.

Leave this field blank
*Te vom suna pentru confirmare.