Uneori, informația de care ai nevoie a fost stocată în creier, dar îți este greu să ți-o amintești. Este normal să ai unele probleme în a învăța materiale noi sau să ai nevoie de mai mult timp pentru a le reține. Dar îmbătrânirea normală nu duce la pierderi dramatice de memorie. Astfel de pierderi de memorie se datorează altor boli.
Cauzele pierderilor de memorie
Ne folosim memoria pentru a ne aminti evenimente și informații din viață noastră, stocate în diferite regiuni ale creierului. Există multe motive diferite pentru care o persoană poate întâmpina dificultăți în a și le aminti. Dificultățile de memorie cauzate de afecțiuni neurologice apar atunci când o anumită zonă a creierului a fost afectată. Leziunile pot fi focale sau difuze, în funcție de cauza care le produce. Cauzele neurologice ale pierderilor de memorie sunt extrem de variate, de la traumatisme, tumori, accidente vasculare cerebrale, boli neurodegenerative (Boală Parkinson, Demență cu corpi Lewi), până la afecțiuni neuroimune (Scleroză multiplă, encefalitele noninfectioase). Uneori, pierderile de memorie pot apărea și secundar unor evenimente stresante majore. În evoluție, în funcție de cauză, tulburările de memorie pot să se amelioreze, să rămână staționare sau se pot agrava, așa cum se întâmplă în afecțiunile neurodegenerative.
Când e normal să uiți și când nu?
Care este diferența dintre o pierdere a memoriei corelată cu vârsta, de exemplu, și o problemă gravă de memorie? Este normal să uităm lucruri din când în când, pe măsură ce îmbătrânim, dar problemele grave de memorie pot îngreuna activitățile zilnice. Semnele care indică faptul că ar putea fi momentul să discuți cu un medic neurolog includ:
- Repetarea acelorași întrebări
- Te rătăcești în locuri cunoscute
- Dificultăți în a urma rețete sau indicații
- Confuzie în ceea ce privește timpul, oamenii și locurile
- Neglijarea igienei personale
Ce este tulburarea neurocognitivă ușoară?
Persoanele care suferă de tulburare neurocognitivă ușoară uită mai mult decat ceilalți și prezintă simptome care, de regulă, nu sunt sesizate de pacient, ci mai degrabă de anturajul acestuia. Însă, tulburare neurocognitivă ușoară poate fi un semn timpuriu al bolii Alzheimer, dar nu toate persoanele cu această problemă vor dezvolta Alzheimer.
Semnele că ai putea suferi de tulburare neurocognitivă ușoară includ:
- Pierzi frecvent lucruri
- Uiți să mergi la evenimente sau întâlniri importante
- Îți găsești greu cuvintele în anumite contexte
Care sunt simptomele pentru demență?
Demența nu este o parte normală a îmbătrânirii. Aceasta include pierderea funcțiilor cognitive – gândire, memorie, învățare și raționament – și a abilităților comportamentale în așa măsură încât interferează cu calitatea vieții și cu activitățile unei persoane. Pierderea memoriei, deși frecventă, nu este singurul semn al demenței. Persoanele cu demență pot avea, de asemenea, probleme cu abilitățile lingvistice, cu percepția vizuală sau cu atenția. Unele persoane pot prezenta și schimbări de personalitate. Deși există diferite forme de demență, boala Alzheimer este cea mai frecventă la persoanele de peste 65 de ani.
Metode de a antrena memoria
Există câteva tehnici pe care le poți încerca și care îți pot ajuta creierul să stocheze și să recupereze informații. Unele dintre acestea sunt:
Asociază: Această metodă este utilă atunci când încerci să îți amintești numele unei persoane. Roagă persoana respectivă să îți repete numele și încearcă să îl menționezi de câteva ori în conversație. Poți face ca numele lor să fie mai ușor de reținut asociindu-l cu o imagine sau o poză. Cu cât imaginea este mai vie sau mai plină de imaginație, cu atât este mai probabil să îți amintești de aceasta.
Notează: Scrierea informațiilor care sunt importante te poate ajuta să le reții. Este important să ai un calendar sau un jurnal în care să notezi informații precum nume și numere de telefon, simptomele cu care te confrunti și sarcinile pe care dorești să le realizezi.
Când e momentul să apelezi la un medic neurolog?
Problemele de memorie și alte probleme de gândire au multe cauze posibile, inclusiv depresia, o infecție sau efectele secundare ale medicamentelor. Uneori, problema poate fi tratată, iar cogniția se îmbunătățește. Alteori, problema este reprezentată de o afecțiune cerebrală, cum ar fi boala Alzheimer, care nu poate fi inversată. Primul pas spre o calitate a vieții mai bună este consultarea unui medic neurolog la primele semne ale tulburării neurocognitive ușoare. O diagnosticare corectă și timpurie va crește șansele ideal de stopare sau măcar de încetinire a deteriorării ireversibile a memoriei.
